Company Introduction Video

Sistemele de scriere

Limba japoneză folosește mai multe sisteme de scriere: kana, care cuprinde cele două silabare hiragana și katakana, kanji, caracterele chinezești și rōmaji, caracterele latine.

Kana este denumirea dată celor două silabare hiragana și katakana. Acestea sunt caractere pur japoneze care au fost create în urma simplificării unor kanji. Se numesc silabare pentru că fiecare caracter indică fie o vocală, fie un grup format din vocală și consoană, formând o silabă. O excepție o reprezintă caracterul care corespunde sunetului „n” (ん, ン), care în limba japoneză se comportă precum o silabă.

Hiragana este cel mai simplu silabar. Se folosește pentru scrierea mărcilor gramaticale (terminațiile verbelor, particule, etc.), onomatopeelor, indicarea citirii sau chiar înlocuirea unor kanji dificili sau rar folosiți. Se pot scrie propoziții și texte integral în hiragana, de exemplu textele pentru copii sau începători. Okurigana și furigana sunt denumiri pe care caracterele hiragana le primesc când îndeplinesc anumite funcții. Okurigana se referă la terminațiile gramaticale sau la acele caractere care vin în completarea unui kanij. Furigana sunt acele caractere de mici dimensiuni, notate deasupra sau dedesubtul unui kanji, pentru a indica citirea acestuia.

Katakana este, la fel ca și hiragana, un silabar fonetic. Se folosește pentru scrierea numelor și cuvintelor de proveniență străină, după pronunție japoneză (este foarte important să ne amintim acest lucru!). Atunci când un nume este scris în japoneză, acesta se adaptează fonetic prin adăugarea unor vocale suplimentare. De exemplu, dacă vreau să scriu Andreea în katakana va trebui să inserez o vocală și să scriu アンドレア Andorea, din cauză că japonezii nu vor pronunța niciodată trei consoane consecutive. Astfel de modificări apar și la preluarea cuvintelor din diverse limbi străine. Acestea sunt adaptate după sistemul fonetic japonez și uneori ajung să nu mai semene deloc cu cuvântul original (ex. ハンバガー hamburger; ツアー tsua = tour; キャベツ kyabetsu = cabbage). Din acest motiv, japoneza poate ridica mari dificultăți celor care o învață ca limbă străină. Katakana mai este folosită și în anunțuri, postere, titluri, cu scop de emfatizare, la fel cum în limba română folosim caracterele scrise în italic sau bold.

Caracterele kanji reprezintă cel mai complex sistem de scriere al limbii japoneze care a fost, de fapt, preluat din China. Multitudinea de citiri atribuite unui singur kanji și numărul mare de caractere pe care trebuie să îl reții pentru a te descurca să citești un text în japoneză poate reprezenta un adevărat obstacol în învățarea limbii. Este nevoie de multă perseverență și exercițiu continuu pentru a te obișnui cu scrisul. Dar nu este ceva imposibil.

Kanji sunt folosiți pentru a scrie rădăcinile verbelor, cele mai multe substantive, rădăcinile adjectivelor și uneori și alte părți de vorbire (adverbe, pronume, etc). Fiecare kanji are un sens, ceea ce ajută mult la înțelegerea sensului unei fraze sau unui text. Odată cu aprofundarea studiului, vei realiza că un text în care apar kanji este mult mai ușor de citit decât un text scris integral în hiragana sau romaji.

Aproape toate caracterele au două citiri: kunyomi și onyomi. Kunyomi este citirea japoneză, iar onyomi citirea chinezească. Un caracter poate avea mai multe citiri onyomi, explicația fiind următoarea. Scrisul a fost importat din China în mai multe etape. Fiecare import a caracterelor a presupus și importarea unor noi citiri, care au fost adăugate celor deja existente. Astfel, uneori un kanji poate avea foarte multe citiri. Pentru a alege citirea corectă a unui kanji într-o anumită situație, trebuie să îi cunoaștem foarte bine citirile și sensurile acestuia.

Japonezii folosesc uneori și alfabetul latin, romaji. Literele latine sunt folosite pentru notarea citirii cuvintelor pentru începătorii care studiază japoneza, panouri publicitare sau indicatoare.

În limba japoneză se scrie și pe veritcală, de la dreapta la stânga, și pe orizontală de la stânga la dreapta la fel ca în limbile europene. Între cuvinte nu se lasă spațiu și nu există reguli de despărțire în silabe la finalul rândului. Nu există „literă mare” la începutul propoziției. Fiecare caracter se scrie într-un pătrat imaginar, iar ordinea liniilor caracterelor este foarte importantă.